Pe șesul unui sat din Moldova, o femeie doarme adânc dis-de-dimineață. E trântită cu fața în jos. O mână o ține sub frunte, iar cu cealaltă și-a cuprins copilul de un an și jumătate, lipit de ea. Micuțul privește petele albe de pe cerul azuriu de vară și bolmojește cuvinte răzlețite și înțelese doar de el. Câteva gâze roiesc prin jurul lor, seduse de mirosul de scutec neschimbat de 3 zile și de vodcă „Spicușor”.

Dacă jurnalismul în România ar avea un premiu Pulitzer, articolul ăsta l-ar câștiga de departe. 😞