Ultima olimpiadă de informatică pentru mine. Ultima mea șansă de a arăta ca elev că știu algoritmică. Un concurs mai mult pentru orgoliul meu, deoarece deciziile privind facultatea le-am luat deja.

Alți ani

Până acum am luat bronz la ambele participări, în 2010 și 2012. Anul ăsta sper poate să iau un pic mai mult :).

Județeana

O zi puțin norocoasă, pentru că am luat 70 de puncte cu un algoritm greșit. Trebuia să determin cea mai lungă subsecvență a N cuvinte, iar eu în loc să iau toate permutările posibile, am luat decât o singură configurație. La cealaltă problemă, am mers la sigur cu un brut care se oprea după 300.000 de operații, ca să iau punctaje parțiale. Cu 114 puncte sunt primul pe județ și plec la Timișoara. Codul scris de mine și enuțurile problemelor, just for fun.

Prologue

Folosind tehnicile kung-fu de time management, estimez că am lucrat pentru acest concurs 58 de ore în ultima lună. Nu știu dacă aproximativ 30 de probleme sunt îndeajuns, dar e maximul pe care l-am putut obține, fără a afecta foarte mult și învățatul pentru bacalaureat.

Timișoara

În tren, mi-era dor să aud discuții despre complexitate, algoritmi, concursuri noi și să mă întâlnesc cu prieteni vechi din alte județe. Căminul de la Colegiul Economic „FS Nitti” e primitor (am văzut destule într-o stare deplorabilă, dar e chiar îngrijită camera), iar mâncarea e relativ bună.

De ce aplaudă olimpicii la festivități?

Prietenii mei mi-au spus că și la celelalte olimpiade se întâmplă asta.

O scurtă introducere: în toate edițiile la care am participat, la festivitățile de deschidere sau închidere, indiferent de cine avea microfonul, participanții aplaudau speakerul primea un ropot de aplauze la fiecare 5-6 cuvinte. Multe din persoane nu reușesc să își păstreze calmul și se enervează, dar sunt și excepții precum doamna inspector de la minister ca își construiește discursurile luând în calcul „publicul energic”. Dar de ce fac olimpicii programatorii asta?

Code wins arguments

Zuck a spus-o, Steve în felul lui, cultura hackerilor o confirmă. Vorbărie puțină, muncă multă.
Opera din Timișoara

Suntem sătui de expresiile gen „floarea educației românești”, „lumina generației de mâine” sau „cei mai inteligenți și frumoși tineri”. Le-am auzit la toate concursurile până acum, mereu spuse de un domn doctor lector profesor conferențiar universitar, urmat de doctorul rector profesor universitar al altei facultăți, continuând într-un ciclu infinit.

Înțeleg că sunt sponsori, organizatori, oameni care vor să apară în față. Dar și eu vin de pe drum (cred că Iași-Constanța îl faci în 16 ore), mi-e foame, iar mâine am o probă de 4 ore destul de dificilă, pentru care am emoții, că mă pregătesc de 2 luni, și dacă o dau în bară e un pic nasol.
trupa de percuție a Palatului Copiilor

Iubesc să aplaud profesorii care fac parte din comisie. Am tot respectul pentru ei și pentru studenții care și-au pierdut și ei nopți ca mine înțelegând informatica, și acum își dedică din timpul lor (care ar putea să fie bine plătit la o companie) să ne facă nouă subiectele.

Dar voi ceilalți, veți primi „aplauze” până terminați ce aveți de zis... că poate mai scurtați.
Spectacolul de după discursuri a fost interesant, dar eram deja plictisiți. Am avut 3 trupe de dans... drăguțe. Orchestra a reușit să țină cel mai bine în frâu publicul, folosindu-se de aplauze pentru a ține linia melodică de la Mozart. Trupa de percuție unde au cântat 6-7 tineri a fost demențială, iar xilofoanele lor erau magice.

Surpriza a venit la final când după ce prezentatoarea a spus cuvintele „spectacolul a luat sfârșit”, au urmat 5 minute de aplauze furtunoase... care cred că erau adresate mai mult pentru sfârșit decât pentru spectacol.

Pe Facebook mai mulți foști olimpici (unii chiar din '94) au povestit despre cum era „pe vremea lor”.

Proba 1 - 0 puncte

Somnul agitat, micul dejun sărit și 4 ore de cod. Problemele au fost ok, enunțurile haioase, dar nu am reușit să mă prind decât de o soluție parțială la a 2-a, pe care am bușit-o. Rezultatele sunt destul de slabe pentru județul nostru, însă avem speranțe pentru doi elevi de a 9-a care sunt în primii 15, cu punctaje strânse.

Proba 2 și evaluările

Nu aveam în gând decât să nu mai iau 0 puncte. Prima problemă ușoară a fost ușoară, cel mai lung subșir comun a N șiruri, gata în 40 de minute. A urmat o tentativă de a rezolva problema de mate, nereușită după 2 ore de amețit permutări în Python. În final m-am apucat de implementat a doua  problemă, dar mi-am dat seama pe parcurs că soluția mea e incorectă și n-am mai avut timp de implementat brutul.

Povestea a doi vectori declarați prea mici

La problemele de algoritmică, noi concurenții trebuie să avem grijă de 2 restricții: timpul în care lucrează programul și memoria pe care o folosește. Pentru prima parte, soluțiile cele mai bune sunt separate prin teste, cele mai mari rulând într-un mult mai mare decât o anumită limită setată.

În schimb cu memoria e o altă problemă. Dacă declari prea multe matrice și prea mulți vectori, evaluatorul îți dă 0 puncte, fără a rula soluția (unul din motivele pentru care nu m-am calificat la ONI într-a 10-a). Dacă nu ești atent și pui prea mică limita, vei încerca să accesezi o zonă de memorie nealocată și vei primi o altă eroare frumoasă (KBS 11 pentru cunoscători), iar programul tău va crăpa.

La problema din ziua 1, am declarat un vector de mărimea unui rând dintr-o matrice N și trebuia N*N. La cea din ziua 2, am pus N=128 pentru că îmi mergea mai repede atunci când îmi verificam problema (debuggingul era foarte greoi) și am uitat să scot la final, lucru care m-a făcut să pierd 60 de puncte.

Știu că noi ar trebui să fim mereu atenți la asemenea lucruri, dar în același timp e destul de nedrept ca atunci când tu găsești soluția bună și o și implementezi, să nu iei puncte doar pentru număr uitat. Deși mulți nu vor fi acord cu mine, deoarece o parte din „farmecul” rezultatelor ar dispărea, poate că un evaluator online ar fi o rezolvare.

Indiferent dacă luam sau nu punctele, olimpiada tot e un eșec, iar eu mi-am dat seama că mai am mult de lucrat până departe. Rezultatele finale ale județului mâine, dar cred că avem câteva medalii strălucitoare.

Ziua 3 - Startupuri, premiere și distracție

Dimineața ar fi trebuit să mergem la o prezentare Microsoft... dar am preferat să dormim și bine am făcut. Am aflat că s-a întârziat începerea cu o oră și lumea s-a enervat puțin.

Înainte de premiere am avut parte de un mic tech talk din partea a 2 speakeri de la Universitatea de Vest:
  • primul, Gabriel Istrate, era un cercetător care a fost în SUA și s-a întors de 6 ani. A discutat despre pros and cons de a fi cercetător sau a lucra în industrie, și despre a alege România sau „dincolo” (cuvântul ăsta l-am auzit pronunțat de foarte multe persoane aici în Timiș)
  • a doua prezentare a fost despre SSL și atacurile MITM și mi s-a părut foarte bine structurată, deși un pic prea tehnică pentru restul publicului (linkurile din ea mă pot ține ocupat o zi întreagă)
În final, discuția s-a mutat către zona startupurilor, unde Timișoara concurează serios împotriva Bucureștiului. Aici sunt extrem de multe meetupuri active legate de tech și la fel de multe startupuri. Când i-am întrebat care e secretul, mi-au răspuns franc că o foarte mare parte din merit îl are Radu Ticiu care promovează de 10 ani acest fenomen în Banat.

Premierea s-a desfășurat în aula magna a universității, și a decurs destul de bine. Singurul moment relativ penibil a fost tentativă ratată de a traduce discursul francezilor veniți de la ENS Cachan să ofere premiul de excelență, primită cu „aplauze”, care au renunțat la a mai vorbi și au anunțat câștigătorii.

fotografie preluată de pe opiniatimisoarei.ro unde puteți vedea și altele
Echipa Vâlcii a obținut:
  • Radu Lăcraru - clasa a 9-a - premiul 3 și medalie de aur
  • Musan Dragos - clasa a 9-a - medalie de argint 
  • Ștefănescu Mihai - clasa a 9-a - medalie de bronz
  • Daniel Hainagiu - clasa a 10-a - medalie de bronz
  • Deresu Roberto - clasa a 11-a - medalie de bronz
  • Cosmin Oprea - clasa a 12-a - medalie de bronz
După premiere am fost invitați la o petrecere organizată de eMag în Park Place. Chiar dacă a fost o mică problemă, am dansat până noaptea târziu și ne-am distrat cu toții.
Mâine urmează pentru cei calificați barajul pentru a stabili cine face parte din lot, iar pentru mine o vizită la câțiva prieteni.

Ziua 4 - Vechi prieteni și noi prieteni

Nefiind calificat la baraj am avut o zi întreagă liberă. Așa că am luat primul tramvai spre operă și am aterizat la SimplySocial, un startup fondat de Vali căruia i s-au alăturat Bogdan, Adrian, Vlad și Andrei, toți foști concurenți sau membrii ai juriului la Info Educație.



le Gâza
Am vorbit despre facultăți, concursuri, companii, vim, conferințe și o tonă de alte lucruri legate de tech. Nu mulți pot renunța la orașul natal, la bursa de master de la facultate și la un loc cald bine plătit într-o corporație pentru a se da pe rollercoaster (într-o companie aflată la început de IT nu poți fi niciodată sigur de luna viitoare), dar unii au curaj :).

Din lumea IT am sărit în cea a ONG-urilor, și m-am întânit cu Silviu și Vlad, prietenii de la Leo România. Se apropie conferința națională, momentul când trebuie să ne depunem mandatele iar o nouă generație va prelua conducerea districtului, și au rămas unele lucruri neclare.

Seara, m-am întâlnit cu Mircea, un cercetaș din Iași pe care l-am cunoscut într-o tabără vara trecută. Împreună cu lotul județului său am mers la Laser Tag (un fel de paintball), iar apoi vorbind la o cafea cu ei l-am descoperit ca rudă comună pe Vlad Stoian.

Ziua s-a încheiat la cămin, unde am pus muzică, am dansat (hora dogarilor ftw), am făcut karaoke, am devenit moldovean (cheia e să pronuți șâ în loc de și), am văzut o demonstrație de lockpicking cu agrafe, totul până la 6 dimineața când am avut autocar spre Vâlcea.

De final

  • Update:
  • felicitări participanților, comisiei și organizatorilor
  • aventura ca elev a luat sfârșit... dar poate ne revedem la anul
  • vacanță plăcută :)
Alte păreri:
  • Adrian din Bacău a scris și el pe blog despre olimpiadă... merită să citiți
  • Petru e supărat la fel ca mine... dar nu cred că se va schimba ceva #Romania