Sau cum am reusit sa organizez, impreuna cu Andrei Ivanescu si Izabela Cernatescu, vreo 350 de oameni... In aceasta pagina de jurnal voi incerca sa va prezint cum s-au desfasurat ultimele 2-3 saptamani, in care am reusit sa organizez proiectul Let's do it Romania, in judetul meu Valcea.


Prologue

Auzisem de proiect dinaite... de la RadioLynx prima data, apoi de pe Twitter si din alte surse. Mi s-a parut o idee extrem de buna, mai ales ca nu prea au mai fost organizate astfel de activitati. So... am intrebat prin oras daca a auzit cineva de chestia asta... si nimeni n-a raspuns "Da". Deci aveam o idee clara atuncea: e ceva mare, dar nimeni in Valcea nu se ocupa de el.

The Encounter

Ma aflam la prima mea sedinta LEO. Dupa ce ne-am prezentat, buna-ziua, handshake, etc., a intervenit Andrei Ivanescu, cel ce avea mai tarziu sa-mi fie lider in proiect. Problema a fost clara de la inceput: noi nu prea avem nimic de la Bucuresti, decat sprijin, asa ca trebuie sa ne organizam. Asa ca am acceptat, eu vrand pe parte de IT si umpic pe organizare.

The Meeting

In timp ce ii cautam lui Dani Glodeanu cadou de ziua lui, primesc un telefon de la Andrei, in care imi spune sa ne intalnim, pentru a discuta despre participarea mea.

Asa ca pe la ora 2, la Boromiru' de langa mall, incepem sa vorbim despre stadiul actual si ce mai e de facut. Treaba pe care am inteles-o suna simplu: eu trimit/primesc mail-uri si incerc sa organizez lumea care vrea sa se inscrie. Cine naiba se gandea ca vor fi atatia oameni, sau voi avea atatea telefoane de dat.

Incepem munca

Primele "misiuni" au avut un caracter de contact. A trebuit sa sun niste "persoane resursa", din Dragasani si Ocnele Mari, sa le prezint proiectul, si daca vor sa ni se alature. Am primit doua refuzuri, deci... mission failed.

Doua telefoane de la "Central"

Primul venit, de la lidera noastra de la Cluj. Il primesc intr-o vineri, cand ma indreptam la Europe Direct. Gratiela, lidera noastra de pe atunci de la distanta, dorea sa se asigure ca eu mi-am inteles rolul, si ce am de facut. M-am balbait putin, dar i-am zis increzator ca ma voi descurca

Al doilea telefon de la Bucuresti, de la o alta lidera. Defapt, discutia asta a fost si cea mai interesanta. Eu cand am vorbit cu Andrei despre LDIR (Let's do it Romania), mi s-a spus ca voi avea un cont, acces la intranetul lor, unde voi putea descarca adresele de e-mail ale celor care s-au inscris, voi avea acces si la documente, si la harta. Dar in apelul asta, mi se spunea ca nu am 18 ani, si ca nu mi se va face cont. Super !!! Nu am primit niciodata un refuz pe motivul asta, dar e un inceput. Oricum nu a contat foarte mult, m-am descurcat si fara.

First E-Mail

In data de 18 septembrie am trimis primul email, catre cei care s-au inscris. Am primit de la Bucuresti un model: scria ca fiecare om trebuie sa aiba manusi la el si o rola de 120L de saci de gunoi. WTF !!! Asa ca ne apucam sa il modificam cu datele care le aveam atuncea: 15 microbuze, aveam sponsorizare de apa, saci, gunoi, etc. Pe la ora 8, mail-ul deja sosise la vreo 40 lideri de echipa.

Big problems

Incepep sa primesc intrebari la care nu aveam raspuns de genu': unde ne intalnim, la ce ora, cat timp dureaza, etc. Inafar' de astea eu, din cauza sistemului national informatic complex, nu aveam cati membri are fiecare echipa. Asa ca am rugat ca fiecare lider de echipa sa-mi transmita cati membri are... si n-am primit decat de la 10%.

Apoi primesc o informatie de la Andrei: nu avem decat 3 autobuze de 140 persoane de la ETA. Genial !!! Ce se intampla cu voluntarii ??? Intervine o noua idee: Hai sa facem Malul Alb !!!

Cu 2 zile inainte de ziua Z

Cu toate informatiile terminate, trimitem si al doilea mail, unde trecem locul unde ne intalnim, la o sala din Consiliul Judetean. Pana la aceasta data aveam aproximativ 60% din voluntari inscrisi pe site confirmati. Ne asteptam sa fie in jur de 300 de oameni pe 25 septembrie.

Nota autorului: cred ca nu am dormit deloc in ultimele nopti. Sau adormeam dupa ce ma gandeam vreo 2 ore la ce se va intampla.

Ziua Z

Trezirea la 7:05... PLOUA !!! Ce naiba chiar azi ?!?!?1 Intru pe link-ul meu secret despre vreme... ce bine nu ploua mult. Se uda voluntarii putin si gata.

Ajung pe la 8 si 20 la Consiliul Judetean. Asteptau deja vreo 2 lideri de echipa. La 8:40 intram in sala de consiliu', impreuna cu domnul Ion Rusu de la Consiliul Judetean, care ne-a sprijinit si ajutat extraordinar de mult pe tot parcursul zilei. Pe la 9 fix deja erau 10-15 de lideri. Munca mea era de colectare a declaratiilor minorilor, si sa vad cine si din partea cui veneau.

9:30 --- muuuuulta lume. De unde naiba venisera toti ?!?!?!?! Majoritatea intrebau cand plecam, ce facem. Bineinteles am avut si cereri de manusi si saci, de la doua scoli care vroiau sa plece mai devreme. Noi le ziceam ca trebuie sa astepte, ei nu ca ii asteapta copii... incepem sa devenim incordati.

10:00 --- nu plecasera inca... mai aveam niste voluntari minori care nu aveau declaratii asa ca a trebuit sa mergem sa printam cateva. Lumea tot astepta !!!

10:10 --- cobor jos... incepuse mai tare ploaia... lumea urca in autobuze... NU !!! Pe rand... trebuie cu fiecare cu liderul lui. Iau repede 5-6 numere de telefon de la persoane de incredere (profesori in principal) si incep sa se urce. Se auzeau deja voci ca autobuzele nu sunt bune (cu ETA merg si eu acasa)

Nota autorului: pe aceasta cale imi cer scuze daca nu am salutat pe cineva atunci. Chiar alergam sa vad cine se urca in autobuz.

10:15 --- autobuzele pleaca cu destinatia Malul Alb ---- URAA !!! Am scapat

Celula de criza

Eram foarte fericit ca plecase lumea... dar de-abia acum incepea greul. Lucram pe 4 fronturi: Malul Alb cu cei mai multi, Baile Olanesti cu un microbuz de 15 persoane, jandarmii la Sirineasa si voluntari individuali din Cheia.

Trebuiau toti liderii sunati si intrebati ce fac, cum se simt... sa vada ca nu i-am trimis si lasat acolo. Asa ca pe la 10:30 incep... prima data cu persoanele din primul autobuz: domnu' Liviu din Lahovary, doamna Brezai din Peda', etc. Apoi al doilea..., cei din Baile Olanesti... in total vreo 10 persoane

In tot acest timp am avut si ceva incidente cu cineva din Dragasani care nu stia pe unde trece Dacos-ul si cu primaria din Govora... Andrei si Izabela erau cu urechile lipite de telefoane.

A 2a tura de telefoane: lumea nu prea mai avea saci. Ne hotaram sa trimitem un microbuz. Dar...

Primesc o comanda de la Andrei: "10 voluntari, baieti, peste 18 ani, sa mearga in zona strand". Eu raspund dupa 2 minute: "am 2 baieti, si 10 fete". El: "hai ca am trimis microbuzul, dar sper ca le stii pe fete". Eu: "Da, dar ele au vrut".

The Comeback

Operatiune de recuperare a voluntarilor implica un singur obiectiv: toata lumea acasa. Pe la 13:00 incep sa sun a 3a oara: ne apropiam de final... Sun primul sofer al autobuzului sa ii dau plecarea, apoi din nou sun toti liderii sa-i anunt ca a plecat primul autobuz, dar asteapta si al doilea. Sun apoi lumea din primul autobuz, dupa ce am aflat ca iesisera din Fedelesoiu: "ne inghesuim putin, dar merge".

Peste 15 minute dau verde si celui de-al doilea autobuz. Dupa ce consider ca a plecat de la Malul Alb il sun: "cati voluntari ati adunat ?"... raspuns: "doar 8 dom'le. Dar nu cred ca au mai ramas."

The Report Room

Cu cei mai multi voluntari acasa... eram cel mai fericit... scapasem de telefoane. Nu mai erau decat voluntarii din Baile Olanesti, care au gasit o hartie de 50 de lei printre mormane, si cei din Cheia care au continuat sa munceasca. Dar incepusera sa sune mai tare telefoanele lui Andrei si Izabela: gunoiul trebuia ridicat din tot judetul de masinile Urban-ului.

Poate cel mai frumos moment al actiunii, a fost cand au inceput sa soseasca voluntarii la consiliu'. Toti erau murdari, obositi, cu tricourile negre, dar veneau zambind. A fost extraordinar sa vezi oameni cu zambetul pe buze, venind sa ne multumeasca si sa glumeasca cu noi, iar la intrebarea v-ati distrat ?, primeam mereu un raspuns de se auzea pana la etaju' 7 al consiliului.

End Hours

Am facut un raport preliminar cu toti voluntarii care au fost la Consiliu: 65 de echipe cu 350 de voluntari in total. Andrei tot vorbea la telefon cu domnu' de la Urban sa ridice tot gunoiul... eram toti obositi. Plecam acasa fericiti, ca am reusit sa terminam treaba, si proiectul s-a sfarsit bine. Seara mai vorbim despre niste idei legate de diplome si cum a decurs treaba.

Duminica

Pe la 8:00 am examen la centru' de excelenta de mate. Nu prea stiu nimica, dar nu conteaza. Stiam ca reusise proiectul

Emisiune VTV

Si chiar cand credeam ca totul se terminase... ca in povesti... am primit un telefon de la Izabela luni dimineata: "Alex vezi ca azi de la 18:00, aparem pe VTV. Am nevoie de 3 voluntari care sa vina." CE ?!?!

Prima reactie normala e refuzul. M-am gandit clar ca 3 voluntari nu pot multumi pe toata lumea care a fost. Andrei nu a vrut sa vina, deci eram eu, cu Izabela si... inca 4 oameni: sa fim 6 in total, vorbeste cu 3, apoi pauza, apoi echipa a II-a. Dar cine ?! Profesori sau elevi ?!

Dupa ce am terminat de sunat, lista arata asa: nici un profesor nu acceptase, si aveam 4 elevi: o fata studenta care fusese la Baile Olanesti, o fata din Energetic din cls a X-a, Catalina Jugravescu din Lahovary si Andreea Titoiu, colega mea din Mircea, ambele a XII-a. Deci, eram singurul baiat.

Habar nu aveam ce trebuie sa fac la o emisiune, sau cine e moderatorul, sau ce trebuie sa spun, sau cu ce ma imbrac... orice...

3...2...1... LIVE

Inainte de emisiune, vorbim cu moderatorul, domnul Roua. Despre ce am vorbit ?! Aproape nimic despre proiect, sau despre ce vom vorbi in emisiune. El era interesat de atitudinea tinerilor de astazi... sau de gandurile lor... la asta nu ma asteptam. Eram atata de emotionat... nici la meciul de baschet in care am batut in care conduceam cu un punct si erau ultimele 10 secunde nu mi s-a intamplat sa imi bata atat de tare inima.

Si suntem la 18:00 fix in direct. Naiba stia daca sa ma uit in camera sau la cine vorbeste. Incepem sa discutam despre proiect. Eu eram ala cu numerele: 350... 1500... 35%... neinteresant pentru moderator. Incepem sa vorbim despre atitudinea celor care fac gunoaie. Incepem cu "cei 7 ani de acasa", continuam cu povesti despre aruncat gunoaie. Mai discutam despre "verdeȚ apoi vine o intrebare:

- Esti olimpic la informatica ?
- Da, am participat la nationala.
- Si ce ai luat ?

Chiar nu vroiam sa spun... a se intelege ca ma laud... DA am bronz... dar nu despre asta suntem aici sa vorbim. Ii raspund ca la televizor, balbait: "Am bronz... dar la anul sper sa iau aur."

A urmat apoi o discutie interesanta: daca m-au ajutat matematica si informatica. Asta mi-a placut cel mai mult. Trece apoi la un subiect care cred ca i-a placut lui cel mai mult: voluntariatul patriotic ?!?! WTF !!! Eu nici nu eram pe atuncea... ce vrei sa zic... ma balbai, dar reusesc sa imi aduc ceva ce discutasem cu tata acum 3 luni, pe cand am decis sa ma apuc serios de volunteering.

Dar se mai fumeaza in scoli ?, sunt intrebat. Chiar asta va intereseaza ??! De ce n-ati chemat pe cineva din... cei care fumeaza. Raspund frumos ca generatiile care vin nu sunt atat de impertinente, si se vede in o schimbare in comportamentul tinerilor.

Apoi o intrebare care ma loveste in plin: ce idoli ai tu ?! De unde a venit asta ? Izabela incepe sa povesteasca despre profa ei de muzica de la facultate... eu... mama si tata. Si chiar mi-a iesit bine. Puteam sa vorbesc despre: Cristian Sima, Tudor Chirila sau chiar... Bill Gates. Dar nu iesea la fel de bine.

PAUZA

Gata! Am iesit... viu chiar. E momentu' ala cand stii chiar ca s-a terminat. Mergem in regie sa discutam. Eram destul de multumiti de cum a decurs totul. Ne uitam si la ceilalti cum vorbesc, si incep sa-mi bag nasul prin regie pe acolo. La sfarsitul emisiunii ramanem la o mica "barfa" in fata sediului VTV.

Aftermath

Sunt intrebat cand primeste lumea diplomele. Raspuns: "In Curand". Voi incepe sa merg prin scoli sa le ofer celor care au participat, si sa incerc sa le multumesc tuturor personal.

Multumiri

As pune o lista cu toti, dar sunt decat 350. Asa ca le voi multumi doar colegilor mei de echipa Andrei si Izabela, pentru ca am muncit cot la cot timp de 2 saptamani pentru a realiza ceva in care nimeni nu a crezut ca va iesi bine, decat noi.